CÂTE…

Photo by June Intharoek on Pexels.com

           Câte sfaturi ți-aș putea da, copile cu păr bălai și ochi ca seninul cerului de mai! Mă gândesc la mine, la copilăria mea, și o privesc cu ochii adultului… Cât de simplu era totul, cât de firesc. Nu aveam mari bogății, părinții noștri se străduiau pentru bradul de Crăciun, pentru cadouri, dar nu pentru pace. Câte lucruri ți-aș putea povesti, copile al meu… Dar ar fi în zadar… S-au străduit, dar nu au înțeles nimic. Nu au înțeles că această sărbătoare a Crăciunului înseamnă pace, iubire, ochi ce se îmbrățișează și inimi ce se înlănțuiesc în dansul fulgilor de nea. Căci, copile, sărbătorile de iarnă sunt despre iubire, bucurie și pace. Acest lucru măreț, căruia noi îi spunem PACE. Mă gândesc acum, în căldura și confortul propriei camere, oare câți copii din lumea asta își doresc iubire? Nu haine, jucării sau cărți, ci PACE, poate viață veșnică pentru un părinte bolnav, minuni… copii care visează la minuni, la pace. Copii care își petrec sărbătorile în frig, în disperare și cu dorul de cei dragi, sfâșietor, în inimă.

            Copile drag, mai drag ca inima din mine, învață să ceri minuni pentru alții, să oferi bucurie sufletelor nemângâiate, să asculți pe cei furioși și să cauți, mai presus de toate, PACEA. Fii bun, cu cei răi, fii umăr pentru cei năpăstuiți, fii lumină pentru cei cu sufletul întunecat și chinuit de demoni, fii farul celor ce nu găsesc calea către ei, fii blând și puternic. Lumea e încă de la naștere o luptă… Te-ai născut cu pumnii strânși ca să o înfrunți. Ești mai puternic de cât crezi. Dacă ai pierdut o luptă, ridică-te, vin altele. Ai șanse… fii vesel, copile, nu te îmbufna pentru fiecare lucru nelalocul lui. Lumea nu îți va oferi mereu daruri de preț. Nu uita că lucrurile frumos ambalate sunt adesea stricăciuni. Alege simplu, cu inima. Cărțile cu coperte frumoase sunt, adesea, porcării, așa și oamenii. Nu judeca un om după aparențe, caută să-l cunoști, să-l vezi cu inima.

            Copile drag, în ochii tăi se ascunde o lume infinită. Poți să fii mediocru, sau să schimbi lumea. Alege înțelept, caută în străfundul inimii tale răspunsuri și, mai ales, pune-ți întrebări, caută, cercetează fără încetare și învață. Cât mi-aș dori să mă întorc în timp și să schimb ceva, aș studia mai intens, nu m-aș teme de nou și aș zâmbi mai mult. Caută iubire în jurul tău, copile, una pentru o viață întreagă, nu câteva zeci. Caută omul care te așteaptă, jumătatea ta de suflet. O vei găsi. Abia atunci vei începe să trăiești, cu adevărat.

Sunt… zile

Photo by GEORGE DESIPRIS on Pexels.com

            Sunt zile și zile în viața noastră… zile în care murim puțin câte puțin, indiferenți la tot ce e în jurul nostru, la tot ce ne leagă, zile în care uităm că suntem aici cu un scop. Dar, sunt zile în care tresărim cu gândul la o partitură, cu o melodie celestă, izvorâtă parcă  din străfundul sufletului, din mijlocul nostru. O muzică ce continuă, ne dă ghionturi și ne amintește ce frumoasă e viața, ce minunat e că suntem cum suntem, că suntem, că putem fi. Zile de gheață și soare… zile cu iubire, zile cu bucurii și cu scopuri nobile. Cât de minunat ni se trezesc în noi dorințe de bine, de frumos! 

Adesea, arareori, sunt zile grele, zile în care ni se pare că farul nostru se stinge și ne lasă în marea învolburată și întunecată a vieții. Suntem debusolați și uităm de noi, de cei care ne iubesc. Uităm cât de minunați suntem și de norocoși că putem fi. Avem atât de multă nevoie să înțelegem că totul face parte dintr-un plan măreț… că trebuie să avem țeluri, să ajutăm pe cei din jur, să lăsăm iubire și bunătate pe unde pășim, să deschidem larg ochii, să lăsăm soarele să ne pătrundă în inimă, să topească ungherele înghețate de lacrimi, de tristețe. Sunt zile în care ne închidem în noi, trântim ușa inimii și o zăvorâm. Ne revoltăm pe viață și pe noi, nu lăsăm pe nimeni să se apropie și să bată în porți. Urâm pe toată lumea și pe noi, mai ales. Ne lăsăm pradă deziluziilor și tristeților.

Dar, sunt oameni în viața noastră, oameni minunați, care nu aud strigătele disperate ale monștrilor din noi  și nu văd durerile, dar mai ales nu renunță la luptă. Oameni care știu că sunt farul nostru ce ne luminează întunericul din inimi, oameni care nu ne lasă în pace, care cred în noi, oameni care ne iubesc mai presus de ei înșiși. Ne distrug  zidurile, ne dezgheață inimile cu căldura lor, se sacrifică pentru noi. Ne iubesc. Sunt zile în care acești oameni ne aduc soare în priviri, ne scot aripile plânse ale sufletului și le usucă cu propria lor căldură și iubire. Ne țin de umerii sufletului, ne îmbrățișează toate tristețile,  alungă cu mâinile lor puternice îndoileile mai vechi sau mai noi, își zdrelesc genunchii cărându-ne în spate îndoielile. Sunt aproape și suntem norocoși că-i avem, sunt zile, multe zile, în care iubim, zâmbim, ne bucurăm de soare, de nori, de ploi și lăcrimăm de fericire.